ECONOMIA MALAGAȘĂ
În ciuda preţurilor relativ mari de vanilie, un malagaș mediu face în jur de 1 dolar SUA pe zi, în timp ce 70% dintre malagaşi, trăiesc sub pragul sărăciei în lume. Aproape jumătate din copiii din Madagascar sub vârsta de cinci ani sunt subnutriţi.
De ce este atât de sărac Madagascar? Există o serie de motive. În conformitate cu dictatorul trecut, Didier Ratsiraka, guvernul a fost corupt si a furat o mare parte de bani, din ajutorul acordat de alte ţări. Colonialismul economic al francezizol a însemnat o economie strâns legată de extracţia resurselor (exploatarea forestieră, mineritul, pescuitul), care de multe ori, nu promovează creşterea pe termen lung, al economiei, deoarece resursele eliminate sunt epuizate. Lipsa infrastructurii, în special a drumurilor, face mai greu pentru agricultori să ducă produsele lor la pieţe, în timp ce izolarea geografică a Madagascarului, de la restul lumii, duce la creşterea costurilor comerciale. Tot ce Madagascar produce, sau vrea să cumpere din alte ţări, trebuie să fie expediat cu avion sau vapor. Sistemul slab de învăţământ face dificil pentru malagaşii tineri să găsească locuri de muncă în afara sectorului agricol şi foarte puţini oameni în Madagascar au acces la tehnologie sau la Internet. În cele din urmă, daunele aduse mediului, au redus capacitatea fermierilor din Madagascar, producerea cantităților mari de alimente. Toţi aceşti factori contribuie la sărăcia Madagascarului.
Cu toate acestea, nu totul este pierdut. În 2005, Madagascar a anunţat că a găsit cantităţi mari de ulei. Uleiul va fi, probabil, o parte esenţială a viitorului economic al Madagascarului, împreună cu mineritul, producţia de piatră preţioasă (Madagascar are o mulţime de safire), şi turismul. Există speranţa că ecoturismul, o formă de turism care minimizează impactul asupra mediului, poate ajuta creșterea economică a Madagascarului, protejând în acelaşi timp, zonele sale naturale şi fauna sălbatică.